Am ratat calificarea. Atitudinea la romani.


Nu mai este o noutate. Am ratat calificarea la Campionatul Mondial de Fotbal din Brazilia, in urma dublei manse cu echipa nationala a Greciei.

Desi am ramas cu un gust amar la fluierul de final al meciului de la Bucuresti, pot sa declar ca, din nou, am resimtit mandria de a fi roman. Atitudinea suporterilor din tribune, de la cantarea imnului national si pana la final, a fost una extraordinara. Din pacate nu acelasi lucru l-as putea spune si despre atitudinea fotbalistilor romani de la care asteptam daruirea maxima pentru un meci poate unic in cariera multora dintre ei si atat de important pentru romani.

Am auzit si scandarile suporterilor care au cerut demisia antrenorului Victor Piturca. Eu nu le condamn, in conditiile in care in ambele meciuri strategia echipei Romaniei a lipsit desavarsit, a fost un haos total, o pozitionare mai precara decat in curtea scolii. Totusi, Piturca este imaginea perfecta a arogantului si a managerului care nu isi asuma responsabilitatile si rezultatele, ci da vina pe diversi factori externi. Este un „surd”, rupt de realitate. Nu ma astept ca el sa-si anunte demisia de onoare. Poate insa ne face o surpriza.

echipa-fotbal-romania

Meciul de aseara a fost o dovada nu a neputintei, ci a lipsei de vointa, a dezarmarii, a lipsei de speranta. Jucatorii nostri mi-au transmis ca au plecat cu o atitudine de invinsi din prima secunda a meciului. Ce nu pot sa inteleg este de ce atitudinea asta este atat de caracteristica romanilor, cu unele exceptii? De ce nu reusim sa avem o atitudine de adevarati invingatori, scaldata in mandrie, patriotism, si dorinta arzatoare de a fi cei mai buni din lume in domeniile in care activam? Care este elementul care ne opreste? De ce principiul „sa moara capra vecinului” este atat de puternic inradacinat in multi dintre romani? De ce lasam capul umil plecat cand vedem deciziile dezastruoase pe care politicienii romani le iau in numele nostru? De ce nu reactionam in vederea activarii binelui comun sau macar a sanctionarii unor derapaje? De ce nu gandim afaceri cu impact european sau global? De ce versurile imnului national „Desteapta-te, romane, din somnul cel de moarte…” sunt atat de actuale si perpetue?

Drumul parcurs pana la victorie, ca si atitudinea pe care o avem pe tot acest parcurs, sunt de multe ori mult mai importante decat victoria in sine.

atitudinea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s