Cei de la Discovery Channel nu contenesc sa ma surprinda.
Astazi a fost randul unui scurt videoclip animat intitulat “How to Destroy the World”, care ironizeaza lumea asa cum a ajuns ea sa fie astazi si proiecteaza un viitor sumbru pentru umanitate, care intr-un final se va autodistruge.
Pe scurt, in pofida subiectului “dur”, aceste animatii m-au amuzat copios dar m-au facut sa realizez din nou ca avem o datorie milenara fata de aceasta planeta si o responsabilitate totala privind calitatea vietii copiilor si nepotilor nostri. Si uite asa ajungem la conceptul dezvoltarii durabile , care acum este prost inteles si defectuos aplicat. Pacat.
Am vizionat discursul presedintelui Barack Obama, adresat natiunii americane ieri seara si am remarcat o radicala schimbare in relatia dintre omul cu cea mai importanta functie in stat si populatie, fie ea cu preferinte democrate sau republicane. Viziunea si planurile lui Obama au un focus central, reprezentat de iesirea tarii din marea criza economica, insa totul este transpus prin prisma imbunatatirii vietilor cetatenilor americani. O mare diferenta fata de ceea ce puteai observa la George Bush.
Obama apare in fata americanilor ca un camarad de incredere care face tot ce-i sta in putinta pentru a scoate tara de sub presiunea crizei si de a le oferi oamenilor o viata mai buna si o noua America, mai puternica si mult mai competitiva.
Discursul lui Obama a inceput intr-un mod grav, prin enuntarea unui numar dureros, 533.000, care reprezinta locurile de munca pierdute de americani numai in luna Noiembrie a.c., ceea ce ridica la 2 milioane , numarul locurilor de munca pierdute de americani de la inceputul recesiunii. Este interesant faptul ca el nu asociaza numarul cu starea economiei ci cu viata familiilor americanilor de rand, afectate si frustrate de intregul context in care se regaseste tara.
Ulterior , Obama puncteaza cateva dintre principalele elemente ale planului sau de revigorare economica a tarii. Si aminteste aici de eficientizarea din punct de vedere energetic a cladirilor institutiilor publice, de cele mai masive investitii in infrastructura (din 1950 incoace), de modernizarea scolilor si a spitalelor.
Si termina discursul prin sintagma “Thanks for listening” si nu super uzitatul “God bless America”. Cred ca aici, sustinatorii conspiratiilor pe seama originilor ne-americane ale primului presedinte de culoare din istoria tarii, vor jubila.
Cand viata te aduce in lumina celor mai puternice reflectoare, pe scena principala, asa cum e si cazul noului presedinte al SUA, dl. Barack Obama, vor exista mereu spectatori care vor parodia prestatia ta sau vor face tot posibilul sa-ti intrerupa reprezentatia.
Paradoxal,de cele mai multe ori s-a dovedit ca persoanele cele mai indragite de pe scena politica sau economica, sunt si cele mai des parodiate.
Sunt convins ca parodierea acestor “personaje” importante (presedinti, prim-ministrii, CEO’s, dictatori) nu face altceva decat sa le ofere o imagine mai calda, mai apropiata de publicul larg, asadar se transforma intr-un avantaj pentru ele, atata timp cat stau linistite si nu incalca buna morala (ex: Bill Clinton si Monica Lewinsky).
Ador parodiile, de aceea o sa va propun una pe care am descoperit-o azi, foarte “ritmata”, cu T.I. (rapper american) in rolul presedintelui SUA, Barack Obama, in ziua in care isi ia in primire Biroul Oval de la Casa Alba.
Cred ca multi dintre voi stiti ca astazi au inceput alegerile prezidentiale in SUA.
Barack Obama (Partidul Democrat) vs. John McCain (Partidul Republican), o batalie pe care sondajele de opinie realizate pe pamant american, o atribuie , inainte de alegeri, senatorului democrat Barack Obama. Daca sondajele de la ei chiar reflecta adevarul , atunci SUA va avea primul presedinte de culoare din istoria sa.
Totusi, cine este acest Barack Obama? Am gasit un documentar biografic interesant ce prezinta traiectoria acestui om; un film care merita vazut.
